Nu pot sa mai zic nimic...nu pot sa gandesc...nu pot sa rostesc vreun cuvant...am amutit...ce e mai ciudat ca in acest timp si sentimentele parca mi'au inghetat...incep ince incet sa inghet...ce ciudat...afara vine primavara si eu inghet...dar e adevarat...
Ceea ce ma mai "misca" e doar zambetul sincer al persoanelor pe care le revad cu drag...sunt persoane pasagere in viata mea, dar care atunci cand ma vad, mereu sunt cu zambetul pe buze si se bucura sa ma vada...ele nu stiu ce suflet inghetat am...si nici nu vor stii vreodata...nu au de ce sa stie...sau cum sa afle acest lucru...
Ciudat e si faptul ca imi place starea asta..in care nu gandesc, nu simt...imi place aceasta stare de amorteala...
Oare ma va scoate cineva sau ceva din starea aceasta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ce suntem noi in afara de un vis nebun al unui inger complexat de sine, pierdut undeva in ierarhia numerologiei?