...nu pot iubii...

Da!...asta e concluzia la care am ajuns...nu pot iubii!...de ce spun asta?...pff....ar fi o mie de motive...orice persoana de sex masculin incearca sa se apropie de mine o resping...de ce?...nici eu nu stiu...la inceput ma entuziasmez ca un copil la primirea unei jucarii noi, dar la fel ca un copil imi pierd repede interesul asupra "jucariei" noi...chiar nu mai exita nici o "jucarie" care sa'mi mentina interesul pentru ea?...sau chiar asa de greu e de gasit o astfel de "jucarie"...majoritatea masculilor ce incearca a se apropie de mine ajung sa'mi fie prieteni/amici...pff...vreau o "jucarie" doar a mea, pe care sa o iubesc...de fapt...i'am promis ca primul mascul ce va reusii sa ma faca sa simt fluturi in stomac, al meu va fi :P...glumesc:)...dar e i un sambure de adevar in gluma asta...mi'e dor sa simt fluturasi in stomac...sa fiu tinuta de mana cand ies la plimbare, sa ma simt iubita si tot felul de copilarii de genu:)...dar, oare voi putea iubii si eu?...

...am comis'o din nou...

...Te'am facut sa ma iubesti...cum?...nu stiu...de ce?...nici asta nu stiu...stiu doar ca ai ajuns sa ma iubesti...dintr'o simpla joaca ai ajuns sa tii la mine...
E placut sentimentul sa stii ca cineva te iubeste...dar...uneori nu te iubeste cine ai vrea tu...
Tin la tine...dar...nu indeajuns de mult...inca nu ma simt pregatita sa renunt la viata de inainte de tine:(...
Am crezut ca vreau mai mult de la tine...dar...nu e chiar asa...
Mi'a trebuit ceva care sa'mi confirme chestia asta...si acel ceva s'a intamplat...
Am comis'o din nou...am facut sa tina la mine un om de la care eu nu vreau decat o simpla prietenie...de la care nu vroiam decat sa ma ajute sa ies din monotonia in care ma aflam...
Si acum ca am iesit...vreau altceva...sunt un copil tare dificil...imi place inca sa ma joc...
Am comis'o din nou...te'am facut sa tii la mine...sa ma vrei...si nu te mai vreau:(

...stop joc...

Stiam ca totul va revenii la "normal"...ca va revenii....ca se va intoarce la mine...ca va gasii o scuza jalnica sa'si exemplifice "disparitia"...stiam ca mai devreme sau mai tarziu...tot aici se va ajunge...
"Minunea" s'a intamplat aseara...si sincer...ma asteptam ca reactia mea sa fie altfel...cel putin asa a fost prima data...dar nu...emotia, placerea, sau cum vreti voi sa'i ziceti nu a existat...si daca m'a cautat ce?...a fost doar un premiu ce l'am castigat...l'am avut si gata...nu ma mai intereseaza...
Recunosc ca as vrea sa ma mai joc putin cu premiul...da oare are rost?...pnm...iar dispare...iar apare...pana cand?...deja m'a plictisit...orice joc la un momentdat devine plictisitor...parca ai mai vrea si altceva...
Dar oare va intelege?...oare va intelege ca a fost doar un moft..ce a durat putin si de care m'am plictisit al naibii de repede?...oare va realiza ca narcisismul de care da dovada ma lasa rece?...ca nu e chiar acel "baiat fatal" care se crede?
Nu cred...
A avut de prea multe ori ceea ce si'a dorit mult prea usor...dar uite ca de data asta nu'i mai merge...jocul a devenit plictisitor...neatragator....
Stop joc...gata!...

S'au sa ma mai joc putin?